Copilul strengar din poza imi zambeste si isi ascunde gura ca o cireasa in spatele manutelor care cunosc doar joaca. Are parul prea alintat de soare si ochii negri si misteriosi. Priveste sfios la tot ce e in jur, la ceea ce "oamenii mari" fac si spun.
E linistit caci in tara lui de curcubeu ei nu mai pot pasi. Acolo el si prietenii sai pot alerga desculti pe pietrele prundului de langa rau, pot inalta zmeii lor de vise care ating cerul. Da, si pot crede ca prietenia lor o sa dureze o vesnicie.
Pomii din livada sunt inalti, inalti, inalti..si copilul trebuie sa-si lase mult tare capul pe spate ca sa ii poata vedea in toata splendoarea lor.
" Buburuza, tu-mi esti tare scump la vorba, obisnuaiu cei mari sa-l dojeneasca,(caci copilul nu prea articula cuvinte, iubind tacerea lui de inceput de viata)!"
Lui ii vorbeau toti si el iubea sa le asculte povestile: teiul de la poarta mereu indragostit in luna mai, ciresele care atarnau guralive de urechile lui, mâţele experte in numere de echilibristica pe acoperisuri, gansacul pus pe harta ori de cate ori il intalnea.
Serile de iarna veneau mereu cu aroma de povesti.
Buna punea lemne trosnitoare pe foc si cocea mere in rola, apoi se punea pe tors povesti de tot soiul, unele dintre ele adevarate, martor la care chiar ea fusese.
Focul facea umbre pe pereti. Cateodata cand buna ne povestea de vreun lup infiorator care-i iesise ei in cale cand era tanara, sau de un dragon de prin povesti, parca-i si vedeam, cu ochii mari de spaima, gata sa prinda viata dint-o astfel de umbra. Apoi adormeam si ingerii veneau si ne rapeau in zbor acoperindu-ne cu aripile lor.
Dar acum acestea sunt doar ecouri, copilul acela s-a ratacit si rareori am impresia ca il intrezaresc si tresar, fug dupa el si as vrea sa il strig pe nume, dar nu reusesc sa imi aduc aminte acel nume. Maru sa fi fost? Nu nu e acesta,l-am strigat asa si nu s-a intors,a fugit mai departe.
Totusi, intr-o dimineata, am sa ma trezesc, si macii salbatici de pe camp or sa rosteasca in cor acel nume. Atunci o sa se intoarca copilul strengar care am fost si o sa ii spun cat de dor mi-a fost de el, iar el o sa-mi promita ca nu va mai pleca.:)
Poveste dedicata tuturor prietenilor mei din tara de curcubeu.;)
Un comentariu:
foarte frumos ralu.. desi un pic trist dar nu fara speranta :)
Trimiteți un comentariu