In adanci tristeti isi ascundea durerea
Si privea la viata-i ciuntita,
la dorul unei imbratisari.
In orizonturile lui de azur
sclipeau
Adesea zambetele de copil.
Nu stia cum si cand va intinde si el
maini de aripi spre inaltimi,
Dar sunetul de harfa ce suspina in suflul sau
Era un legamant de dragoste si tarana.
Pasi-i, croiti din fir de nisip,
Intr-un amurg de viata nesfarsit,
In zbaterea cu tumult a marilor,
Au intalnit la capat de vant
Pe un sine neinlantuit..
S-atunci, cu grele strigate atipind,
Din inima omului au crescut
Brate fara urme de amaraciuni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu