Nu stiu ce va fi, cand va fi sa imi gasesc un loc, cand voi simti ca ma pot aseza linistita sa contemplu viata, anotimpurile, oamenii..
Dar stiu ca am obosit sa mai caut ceva aici si acum. Voi trai pipaind clipele, intuind pasii, mangaind umbre, asteptand sa se iveasca in zari topite de soare taramul acela necunoscut ce poarta pentru mine numele de acasa...
Si pentruca e foarte tarziu in mine si pe perete orele sunt tot mai putine ...ma duc sa dorm si poate sa uit macar un pic de mine, vreau sa ma trezesc maine si sa traiesc si pentru altii..
TIME IN A BOTTLE
2 comentarii:
din ciclul "vrei acasa ? Pudding ?"
:)) yup... tarziu... din ce in ce mai putine ore pe perete... noroc ca inca mai avem simtul umorului si putem rade si recita cu intonatie cele mai serioase cuvinte din lume. Why being so serios, after all?
Si ce bine ca mai sunt oameni care pot strange timpul in sticle...
Trimiteți un comentariu