Sufletele oamenilor sunt cuiburi de locuit.
Ele ajung sa fie locuite in mod diferit..
Defapt diferiti sunt cei ce locuiesc in ele.
Unii sunt ca niste flacari, altii ca niste izvoare.
si casa ia forma celui ce locuieste in ea.
Daca e o casa bantuita ea nu va avea niciodata liniste.
trairea ei va fi o infinita framantare si mistuire.
Se va mistui pentru patima rosie ce-o va stapani,
care va purta mereu vesminte noi
si tot mai sofisticate si mai atragatoare.
O sete arde aceste suflete si e arsita
chiar si in vremuri de ploaie pentru ele.
DAr unele cuiburi sunt de lumina si in ele
susura bland un izvor in care daca
te oglindesti nu te vezi pe tine,
ci vezi un chip de iertare, safir si apa vie.
Sunt cuiburi parfumate-n iasomie, in care
rasar campuri de flori aramii la tot pasul si
cerul nu paleste niciodata chiar daca in cale
se mai ivesc adeseori
si vai adanci de dureri si plangeri intunecate ..
Un comentariu:
un cuib ars in peretii caruia flacarile sapa in cautarea susurului unui izvor de apa vie...
Trimiteți un comentariu