miercuri, 27 august 2008

Ganduri de personaj de poveste

Poeme vor curge
Ca rauri de purpura
Peste un sir nesfarsit de ani
Vom cauta ca vulturii drumul intr-acolo
si pasii nostri chiar sfasiati
vor urma lumina..
ochii ni se vor umple
de ganduri si grele punti
chiar si asa din putere in putere
firele noastre argintate se vor lega
pe viata
de taria stelelor
Cauta-ma acolo tacut cantec
ce ecoul nu ti s-a risipit inca
in fasii aurorale
si un raspuns cu glas cunoscut
va rupe tacerea grea de cristal..
Lem..

4 comentarii:

Cristina spunea...

Sunet ce aluneci odata cu lumina,
Gand ce numai suflete de apa iti cunosc menirea...
Vom culege fire line de matase,
da, impreuna
una
nu doi
mi-e dor de noi ce n-am fost nicioadata...
de vremuri pe care nu le-am trait
de morminte
de aduceri-aminte
de ceruri
lumea si timpul...
tacerea ramane cand soaptele
de viata
se rasfrang in stele
inchise
in ape de cristal..
Dey..

Marrrriaaaa spunea...

Priveste spre firea nevazuta
a lucrurilor!
Iata, doar cuvintele stravezii
inchid in taina, magia...
doar inima de fum stie
drumurile pe care steaua ta
te poarta...
doar umbra lanurilor de grau
mai pastreaza
zvonurile dulci ale copilariei...
Prietene, sandala ta sa poarte aripi,
inima ta sa fie ca stanca,
sabia ta sa reteze vazduhul!
Dar nu uita
timpul arde doar lumina
pe care ochiul tau o atinge in treacat
cu privirea.
Urmeaza, prietene, lumina adanca
pe care doar dorul tau
o intuieste, in bezna...
Prietene, nici un alt descantec
nu am pentru tine,
nici un alt descantec!

Roun...

Marrrriaaaa spunea...

Ce mai face Lemalian? La gonit toamna in vreo ascunzatoare? Trezeste-l... Mi-e dor de el:)

Cristina spunea...

Lem, daca.... daca timpul ar avea glas sa strige secundele ce-mi trec fiinta fara tine, pamantul intreg ar fi un tipat de jale. Daca-ai intelege soapta culorii din toamna grea ai sti dorul inimii mele. Sunt vremuri obosite de drumuri lungi, si-asa ne impovareaza pasii...se-asterne usor melancolia, nostalgia... Durerea de nefiinta din noi rasuceste parca acul si lumea se intoarce in trecut. regretul a ce-ar fi fost ne impresoare inimile si bucuria sperantei e usor furata de un suspin. Lem, suspinele ce le port in suflet sunt doar gandurile ca nu .... ca nu . Atat. Restul sunt doar rune ce nu-si gasesc timpul potrivit sa se-asterne in istorie. Lem, unde esti?
Dey