Ploua cu tandrete

Bat ploile pamantul nenascut..

E seara si in tropait de ploaie se aduna gandurile.
Orasul acesta vechi incearca sa mi se strecoare in suflet, sa gaseasca drumul sters al viselor.
Sa rascolaeasca vrea ceva demult uitat in tainic loc de-abis.
Dorintele ma poarta sper o fata ascunsa a vietii ce pulseaza in acest marunt ungher al lumii.
As vrea sa pot impacheta imagini vazute si totusi nevazute in acelasi timp al orasului ce-mi indura pasii, capul aplecat, incruntarea, oftatul, dar si seninul.
Sa merem dara in cautarea acelui ceva dulce si'sau amar, misterios sau prea stiut, banal sau neobisnuit al iasilor de tei.

din nou aici

Mi s-a facut dor sa intind ganduri pe blogul personal..
De atata vreme am abandonat aceasta forma de expresie.
Dar ma intorc cu noi forte.... curand!!

intaia lacrima

·        o   lacrima în obraz am strivit

trebuia s-o las să cadă

să-și croiască  cărare de mărgărit

un drum ce poate duce la Tine[...]

Tot mai in vest

Harta călătoriilor noastre nu e cu mult diferită de cea a vechilor descoperitori ai lumii. Începem cu primul pas o cucerire tacită a acestei lumi. Pentru mine prima cucerire a fost Italia. Veneam dintr-o lume un pic anchilozată și aceasta a fost prima lovitură în zid. Ireal de frumoase mi s-au părut marea și apoi portul, iar la câțiva pași castelul. O altă lume mi s-a deschis atunci și a rămas cu ferestre deschise pentru mine. Căci eu europeanul din est nu pot să intru decât pe fereastră și un pic pe furiș, căci nimic nu garantează că va fi privită cu ochi buni prezența mea acolo. Dar cu toate acestea fascinația vestului e încă vie în inima estului.

Fara inteles..

Poate asa sunt multe zile ce se scurg, fara inteles. Pana cand intelegi ce ai de facut si care-i calea ta.
Cum o fi fost pentru oamenii mari, care au fost si ei mici odata? Ei cum au inceput? Sau intrebare si mai intrebatoare: au trait ei momente de confuzie si ce i-a facut sa se dezmeticeasca? In fine, cuuuuum au ajuns oamenii mari MARI? That's the question!

De maine hoinarim

Am master si job care ar trebui sa imi permita sa hoinaresc prin Bucuresti. Nu cunosc aproape deloc orasul in care stau si mai tarziu, cand nu voi mai fi aici, stiu sigur ca o sa tanjesc dupa el.
Si daca luna acesta ar fi o tabla de dartz, atunci tintele ar fi sa merg mai des la teatru, sa ajung pana la Sibiu, apoi la Iasi si poate la mare cu cortul. A nu, fuga la mare e rezervata pentru luna mai.
Dar de maine hoinarim, visam sub dansul copacilor care se desfac la nasturi si-si cresc mugurii cu dinti verzi. Reinventam cafeneaua si scoatem de la pastrare rochiile cu cirese si ciorapii de matase. Mergem la picnic si hranim pascarusii dandu-le covrigi brasoveni cumparati de la Victoriei. Ne plimbam cu barca pe Herastrau, scapam lopetile din maini.... Ah, mergem la cursuri sa vedem cum mai sta treaba. Ne facem noi prieteni, nu-i uitam pe cei vechi. Ne prefacem ca nu stim a cui e ziua in aprilie si-l surprindem cu un party. Dam test la franceza si ne pregatim pentru La vie en rose..
Cotrobaim dupa ceva inspiratie prin cotloanele mintii, pentru un eseu care ar putea schimba prezentul.
Creionam un proiect de animatie cu un baiat, o fata si-un zmeu zburator....

Ne trezim, ne culcam, ne trezim, ne...trece viata, doar cea de abur.

Teatru alternativ

Strig impotriva ta martie: Sa nu pleci!

Cum au trecut zilele acestea din martie nici nu cred ca mai stiu, dar parca au fost prea scurte si ata din ghemul lor s-a desirat pe socoteala mea, mult prea curand. Imi vine sa le cert si sa le apostofez, sa starnesc si eu o manifestatie impotriva lui martie care pleaca, asa cum au facut un grup de francezi de Revelion acum cativa ani.
Matei Visniesc povesteste despre acest moment insolit in cartea sa Cronica ideilor tulburatoare.
Acest grup a ales sa nu mai tina nici un toast inchinat sperantei in noul an si au desfasurat o adevarat manifestatie de strada a indignarii fata de trecerea iremediabila a timpului.
La fel ma simt si eu acum cand mai sunt cateva ore pana la miezul noptii lui martie. Ah si ce ironie maine e intai aprilie. Sa fie doar o pacaleala ca timpul trece ? Nu, nu este o pacaleala, el chiar trece si as vrea sa pot da vina pe el pentru ca se iroseste pe sine cu atata indiferenta, desi stiu  ca in fond asta nu este decat un subterfugiu al mintii mele care vrea sa doarma cu constiinta impacata, spunandu-si ca ea facut tot ce i-a stat in putere, dar timpul i s-a pus in cale, a fost mai tare! Si nu-i asa, cine s-ar  putea masura cu timpul ?
Totusi atunci cand  ne trezim irosind vremea pe fealcuri, mai avem curaj sa ne gasim astfel de scuze ..?
Sunt si momente cand timpul e incapator si larg, altfel nu cred ca am mai auzi in jur atata lume care sa  spuna ca sufera de plictiseala, ba chiar mai mult dictionarele ar fi dat de mult uitarii  intreaga familei lexicala a acestui cuvant.Cu toate acestea, la pagina 808 a DEX-ului, in josul paginii e inca plin de "plictiseala"..

Cei ce se coborâseră pe mare în corăbii..

Se așterne o zi tandră, ca o fată frumoasă, peste București.
E lumină crudă afară, amestecată cu cipciripuri, cu sufletele noastre obosite de noapte.
Iarna scâncește ca un copil ce-și pierde dinții de lapte, în desprinderea ei de copaci, ape, vânturi și oameni.
Iar un șuier de iubire, călător de departe venind, urcând și coborând, acoperă viața mea cu o aripă de stâncă..
Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate, 
și nu găseau nici o cetate unde să poată locui.
Sufereau de foame și de sete; le tânjea sufletul în ei.
Atunci în stâmtorarea lor au strigat către Domnul 
și El i-a izbăvit din necazurile lor; 
i-a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit.(..)
Cei ce se pogorâseră pe mare în corăbii 
și făceau negoț pe apele cele mari,
aceia au văzut lucrările Domnului
și minunile Lui în mijlocul adâncului.

...) Căci El a sfărâmat porți de aramă
și a rupt zăvoare de fier....(
Psalmul 107 al împăratului David


 

pasi in zapada din suflet..

..zilele acestea am sa scrijelesc in gorunul din inima o harta  ..una care va duce la tine si mai departe de tine ..
suiera mintea de atata ger greoi si viscol ..

ho perso a napoli la sciarpa che mi avevi regalato...

  Din nou aici in locul acesta care zilele acestea e mai gol decat de obicei, cu nori grei pe umeri, cu remuscari, cu dureri si alte sperante de construit..
Am sa urmez sfatul unui prieten si am sa ma intorc la ceea ce era frumos si adevarat in viata mea.


Ca o umbra de pe inima
ca o muscatura din fiinta azurie
au fost clipele..
Strainele, ielele..
mai mult vreau zborul si alinul cerului
inaltul seninului..

P.S. miché, mi perdoni..?

Iasi de poveste cu prieteni unici :)

...nu conteaza unde traiesti in lumea asta, ci sa reusesti sa faci acel moment sa fie unic pentru tine si prietenii tai :)
 

 
Doamne, in mainile Tale ma incredintez azi, nu vreau sa mai port grija de viata mea ..ma primesti?

ca sa nu uit ...

Padure linistitoare - Mircea Florian
Asculta mai multe audio Muzica

jvaaamm in jos

azi..
si despre cum Grey's Anatomy da dependenta..
" Enough Is Enough"
db dulci curgatori..[ le canzoni sono lucciole che cantano
nel buio ]

semne de la o persoana draga, dar mult prea departe..
16 feb 2009..

o veste trista..
dor, mult dor..
si copilul care striga cat il tineau plamanii..
egoism si indiferenta
..
multa sfarseala si repulsie
ptr tot ce inseamna justificare, explicatie
inghetata de struguri ..magnifica ;P
asta noapte mai mult de -20 grade in termometru..
un zambet tare frumos postat de tudor..
niste reminiscente din visul de noaptea trecuta..
ziua asta mi-a parut altfel..

[ inceput de an ]

...alte descoperiri

Robert Plant si Alison Krauss m-au surprins asa frumos cu albumul lor, Raising sand  din 2007, incat ma intreb cum de am aflat abia acum de el..?!  dar mai bine mai tarziu decat niciodata, si totusi cate imi scapa printre degete, cate mai sunt de descoperit inca in lume aceasta de nisip si vant, (mult, mult)vant...

Gaudeamus de anul acesta si alte descoperiri

Saptamana aceasta Romexpo a fost adapost pentru carti si cititori.
Targul Gaudeamus a adunat de peste tot din Romania, si nu numai, edituri dornice sa isi descopere comorile in fata ochilor lacomi ai cititorilor.

Mi-am facut  si eu curaj  sa il vizitez si nu mi-a ajuns joi seara si nici vineri, am mai fost si azi o bucata din zi. M-am intors incarcata cu vise, imagini, sunete si mai ales carti.
Au fost momente frumoase si s-a lasat cu dureri de picioare si poate ca aceasta nu ar fi determinat plecarea mea de la targ, daca nu ar fi intervenit brusc un alt fel de foame decat cea de carte.
Targul a fost bogat, a avut si puncte lui slabe, dar per ansamblu lumea e doritoare de carte si oferta este destula si de calitate, daca stii sa alegi cu istetime.

what I have done lately

Am gatit bunuturi multe, printre care si mult visata ciorba radauteana.
Bine nu o pot compara cu aceea, pe care am mancat-o intr-un inceput de primavara la Suceava,
pe frig si pe foame, dar totusi a primit un 10 cu felicitari de la oameni innebuniti dupa supe, care au avut placerea de a o gusta.:) Deci sa rezum..m-am lasat de poezie si am inceput sa bucataresc :D

cu chef de bucuresti :)

azi pentru prima data am iesit din subterana.. am vazut lumea de afara si am auzit strigate de pescarusi.. A fost greva la metrou si cel putin pentru mine ea a nascut o revelatie: nu poti desface imaginea unui oras daca te depalsezi numai cu metroul si nu te poti bucura de el decat in lumina, printre oamenii balanganindu-se prin tramvai, alergand dupa autobuz sau calcand cu pasi grabiti in vartejul lui a trebui si a face. Mi-am slefui armele de lupta si acum mai am doar nevoie de vanat ceva timp ca sa descopar acest oras care m-a prins cu brate intinse.

his music makes my soul dance-I'm charmed