Maine e o zi importanta si grea de aceea se pregateste pe masura..
Pentru mine toata avalansa aceasta de poezie si arta e o desfatare, acum dupa atata timp, pentru ea e un moment "dureros de dulce" cu fiori reci pe sira spinarii..
Vorbim despre avangardisti si despre spiritul lor cu totul insolit la vremea aceea.
Alunecam ca intr-o pestera de gheata spre capatul lumii. Prin cotloanele ei ni se opresc panze de paianjen in par si ochi sticlosi ne urmaresc din intuneric .
Cantec in ceata
Copacii, prea negri, ne ies in drum.
Umbrele lor clatinate sunt fum.
O spaima tacuta ne-nvaluie rea.
Poate vantul ne poarta prin lume ori poate o stea.
Ne tinem de maini, ne spunem cuvinte.
Poate noi o mintim, poate dragostea minte.
Candva ne-am plimbat prin soarele diminetii,
Acum bajbaim prin padurile cetii …
Ori poate pe marginea vietii …
Zaharia Stancu
Hai cu mine pana la capatul lumii,
Poate lumea are totusi un capat.
Acolo vom gasi grau de aur,
Fiecare fir va avea o mie de spice,
Fiecare spic va avea o mie de boabe.
Zaharia Stancu
in cinstea visului care m-a purtat acasa chiar si numai pentru foarte putin:)
Un comentariu:
cat de senin vibreaza cantecul in ceata din jurul nostru... poate noi o mintim, poate dragostea minte... eterna pendulare intre vis si realitate e jocul nostru favorit... jocul nostru cu viata ...
Trimiteți un comentariu