..legaturile imi par rupte..
vremea le ineaca si le-ascunde..
Sunt lacrima vie si strapuns
in gaoacea inceputului..
Pe vechiul maestru nu l-am gasit,
desi prin hau si pustiu mi-am purtat
umbletul de la inceputul venirii mele aici..
Umbrele corbilor imi cernesc neincetat
straiul si nici un spirit de raze nu a ajuns
in tinutul acesta al armelor si al razboiului..
Stii, cum am plecat cu gand sa reusesc sa rastorn
orice cuvant spus impotriva mea ..ma tem, prietene,
ca ma intorc mai invins si mai zdrelit
ca niciodata..
Daca pana la rasaritul lunii rosii nu-l voi intalni pe Wuu,
purtator de arcuri de foc si aripi,
atunci voi parasi aceste tinuturi si ma voi retrage
in stramtoarea lui Dardas..
Daca roune nescrise drumul iti vor abate incoace
ne vom reintalni..
Pana atunci, ochiul de otel si glasul soptit in magia ta
sa luceasca.
Un comentariu:
Sunt zvonuri grele care bantuie lumea...
iar zborul corbilor anunta
durerile ce vor sa vina...
Cand luna cea rosie te va urma
in drumul tau
sa ai sufletul ascutit ca o spada
s-asculti cu el murmurul lui Nuitari,
luna cea neagra, chipul lui Rubshi...
In cuibul ei se coace acum
duhul razboiului
ce sta sa se-aprinda.
Sa-ti fie si arcul si-aripa
purtate de vanturi de pace...
In Dardas prietene, la hanul lui Kurz,
fie sa curga ca vinul
cuvinte de-aducere-aminte,
sa-mpartim adapostul ca-n vremile vechi
si firele lumii sa deslusim impreuna, din nou...
Descantec de pace trimit peste tine,
prietene...
Maranatha!
Trimiteți un comentariu