Tremură aceeaşi apă şi frunzăla bătăile aceluiaşi ceas.
În ce tărîm şi-n ce somn te-ai oprit?
Cerească subt ce iarbă-ai rămas?
Se revarsă în mine drumurile
toate pe cari ai umblat.
Oglinda-ţi mai păstrează chipul
şi după ce-ai plecat.
Fără gînd, fără-ndemn, fără glas,
cu mîneca şterg ochiuri ude.
Un vecin prin zidul meu aude
răbdarea neagră a aceluiaşi pas.
Elegie - Lucian Blaga
P.S. Dedicatie pentru buni Rodica
de la pisoias ;))
Un comentariu:
geniala poza... am s-o postez si eu pe cea cu fundal verde, cu copyright, of course.:)
Si bunirodica e foarte incantata sa fie introdusa in lumea misterioasa a blogurilor:)
Trimiteți un comentariu