asteptand plecarea,
deznodamantul si
ploaia calda de vara
sa ma poarte departe..
asteptand ca ceasul
sa nu mai ticaie in acelasi ton..
luni, 13 aprilie 2009
joi, 26 martie 2009
Malini sau despre un paradis ce nu mai e
M-am intors azi de la Malini si-s tare mandra de mine, ca in sfarsit nu mai sunt obosita dupa doar trei ore de condus. Datile trecute, nici bine nu intram pe usa, ca ma si lungeam in pat ca hipnotizata sau mai bine zis "tahuie " rau de cap. Dormeau de mi se cutremura toata existenta.
Trecand peste asta, port cu mine o imagine destul de trista, locul copilariei mele nu mai e acelasi si de ani ma tot feresc sa recunosc. Dar acum mi-e atat de indiferent si de usor sa zic: " Da, domnule..ce a fost a fost inimaginabil de frumos, asa ca in povestea "cu fata prefacuta-n caprioara", dar gata s-a dus pe Suha in jos si nici eu nu mai sunt cea de ieri.
Acum ultima data, cand inca iarna isi mai infingea ascutisul cu ultimele ei puteri in copaci, ape si oameni nevrand cu nici un chip sa accepte ca e sfarsita de puteri.. pe ulita Prundului, o cunostinta veche ca un mit a venit sa stranga la piept o alta imagine de demult.. a avut si vestitori de mare cinste tocmiti sa cante si sa zboare.
Veneau pe deasupra noastra rotinduse ametitor doi corbi, apoi plecau ca sa revina cu aceeasi poveste de spus.
Dar chiar si asa ceva nu s-a schimbat si ar fi bine sa stea asa si de acum inainte:
nici intr-un alt loc nu am simtit ca timpul tace si face loc oamenilor sa-si insire rand pe rand bucuriile, necazurile, visele, zambetele..
tot acolo am aflat povestea unei copile ..
dar care poate merita spusa cu o alta ocazie..una mai senina.
"Eu curg intreg in acest cantec sfant;
Eu nu mai sunt, e-un cantec tot ce sant."
Trecand peste asta, port cu mine o imagine destul de trista, locul copilariei mele nu mai e acelasi si de ani ma tot feresc sa recunosc. Dar acum mi-e atat de indiferent si de usor sa zic: " Da, domnule..ce a fost a fost inimaginabil de frumos, asa ca in povestea "cu fata prefacuta-n caprioara", dar gata s-a dus pe Suha in jos si nici eu nu mai sunt cea de ieri.
Acum ultima data, cand inca iarna isi mai infingea ascutisul cu ultimele ei puteri in copaci, ape si oameni nevrand cu nici un chip sa accepte ca e sfarsita de puteri.. pe ulita Prundului, o cunostinta veche ca un mit a venit sa stranga la piept o alta imagine de demult.. a avut si vestitori de mare cinste tocmiti sa cante si sa zboare.
Veneau pe deasupra noastra rotinduse ametitor doi corbi, apoi plecau ca sa revina cu aceeasi poveste de spus.
Dar chiar si asa ceva nu s-a schimbat si ar fi bine sa stea asa si de acum inainte:
nici intr-un alt loc nu am simtit ca timpul tace si face loc oamenilor sa-si insire rand pe rand bucuriile, necazurile, visele, zambetele..
tot acolo am aflat povestea unei copile ..
dar care poate merita spusa cu o alta ocazie..una mai senina.
"Eu curg intreg in acest cantec sfant;
Eu nu mai sunt, e-un cantec tot ce sant."
vineri, 6 martie 2009
zile pe Marte
...aripi
cu falfait surd metalic
se zbat
in noaptea de panza
sfaraie
fiinta de carbune incins;
furat de vant
vibreaza in ureche
un sunet
din strain taram
de abur..
cu falfait surd metalic
se zbat
in noaptea de panza
sfaraie
fiinta de carbune incins;
furat de vant
vibreaza in ureche
un sunet
din strain taram
de abur..
miercuri, 4 martie 2009
vineri, 23 ianuarie 2009
duminică, 18 ianuarie 2009
vineri, 16 ianuarie 2009
e maine iar
trec zilele ca randunele negre
zburand spre alte taramuri de soare ..
as vrea sa fiu o pasare migratoare
as vrea sa pot schimba cursul fluviului
care imi traverseaza inima
sa ma uit macar o clipa
in carcasa de flori si ierburi
sa miros a primavara si a liliac
sa insir iar margaritare in soare
sa ma izbesc premeditat in orice val
si sa-mi iau ca destin
oceanul..
zburand spre alte taramuri de soare ..
as vrea sa fiu o pasare migratoare
as vrea sa pot schimba cursul fluviului
care imi traverseaza inima
sa ma uit macar o clipa
in carcasa de flori si ierburi
sa miros a primavara si a liliac
sa insir iar margaritare in soare
sa ma izbesc premeditat in orice val
si sa-mi iau ca destin
oceanul..
vineri, 9 ianuarie 2009
Seara ca o zana
Roxi sta ghemuita-n pat cu tone de carti si foi in jur ..
Maine e o zi importanta si grea de aceea se pregateste pe masura..
Pentru mine toata avalansa aceasta de poezie si arta e o desfatare, acum dupa atata timp, pentru ea e un moment "dureros de dulce" cu fiori reci pe sira spinarii..
Vorbim despre avangardisti si despre spiritul lor cu totul insolit la vremea aceea.
Alunecam ca intr-o pestera de gheata spre capatul lumii. Prin cotloanele ei ni se opresc panze de paianjen in par si ochi sticlosi ne urmaresc din intuneric .
Cantec in ceata
Copacii, prea negri, ne ies in drum.
Umbrele lor clatinate sunt fum.
O spaima tacuta ne-nvaluie rea.
Poate vantul ne poarta prin lume ori poate o stea.
Ne tinem de maini, ne spunem cuvinte.
Poate noi o mintim, poate dragostea minte.
Candva ne-am plimbat prin soarele diminetii,
Acum bajbaim prin padurile cetii …
Ori poate pe marginea vietii …
Zaharia Stancu
Hai cu mine pana la capatul lumii,
Poate lumea are totusi un capat.
Acolo vom gasi grau de aur,
Fiecare fir va avea o mie de spice,
Fiecare spic va avea o mie de boabe.
Zaharia Stancu
in cinstea visului care m-a purtat acasa chiar si numai pentru foarte putin:)
Maine e o zi importanta si grea de aceea se pregateste pe masura..
Pentru mine toata avalansa aceasta de poezie si arta e o desfatare, acum dupa atata timp, pentru ea e un moment "dureros de dulce" cu fiori reci pe sira spinarii..
Vorbim despre avangardisti si despre spiritul lor cu totul insolit la vremea aceea.
Alunecam ca intr-o pestera de gheata spre capatul lumii. Prin cotloanele ei ni se opresc panze de paianjen in par si ochi sticlosi ne urmaresc din intuneric .
Cantec in ceata
Copacii, prea negri, ne ies in drum.
Umbrele lor clatinate sunt fum.
O spaima tacuta ne-nvaluie rea.
Poate vantul ne poarta prin lume ori poate o stea.
Ne tinem de maini, ne spunem cuvinte.
Poate noi o mintim, poate dragostea minte.
Candva ne-am plimbat prin soarele diminetii,
Acum bajbaim prin padurile cetii …
Ori poate pe marginea vietii …
Zaharia Stancu
Hai cu mine pana la capatul lumii,
Poate lumea are totusi un capat.
Acolo vom gasi grau de aur,
Fiecare fir va avea o mie de spice,
Fiecare spic va avea o mie de boabe.
Zaharia Stancu
in cinstea visului care m-a purtat acasa chiar si numai pentru foarte putin:)
sâmbătă, 27 decembrie 2008
gustul bun al libertatii
Lipsa libertatii anuleaza dorul de viata.
Si ce poate fi mai frumos ca o herghelie de cai albi salbatici strabatand fulgerator prerii nesfarsite?
P.S.La multi ani, Fanucu!! :)
Si ce poate fi mai frumos ca o herghelie de cai albi salbatici strabatand fulgerator prerii nesfarsite?
P.S.La multi ani, Fanucu!! :)
marți, 23 decembrie 2008
miercuri, 17 decembrie 2008
Am avut un vis ...
Asa cum orice poveste incepe cu "A fost odata.." si orice vis incepe cu : "Se facea ca..."
Se facea ca eram la marea noastra si prin toata tara circulau vesti despre cum Romania era inconjurata de ape si urma sa se scufunde. Malul marii se surpase foarte mult si apa inainta spre oras, dar nu navalind in spume, ci incet si progresiv.
Eu eram cu o multime de oameni varstnici pe scarile unui stadion, cand au ajuns si la noi apele.. Stare oamenilor desi era de durere si desi isi vedeau sfarsitul cu ochii, nimeni nu striga, nu se plangea. O femeie batrana se inneca linistita langa mine si in ochii ei se citea impietrirea. Era prea mult ce vedeam atunci am strigat cu lacrimi in ochi ca toti sa auda: Doamne bratul Tau nu s-a scurtat, fa ceva pentru noi !
In aceeasi clipa strigatului meu de credinta ne-am trezit cu totii intr-o camera frumoasa si calda cu canapele acoperite de coverturi frumoase. Oamenii imbracau haine albe facute dintr-o ceara alba si foarte curata. In privirile lor ce citea uimirea. Erau minunati de ce facuse Dumnezeu, nu le venea sa creada.
Si parca era Craciunul si camera aceea era odaia din copilarie unde bunica impodobea bradul.
Oamenii acestia erau intuneric pe dinauntru si cu toate acestea Domnul ii imbracase in haine de lumina..eu eram unul dintre acesti oameni. La unii haina de ceara incepuse chiar sa se crape, dar la altii era inca intacta si toti umblau cu mare bagare de seama cu aceasta haina pentru ca era foarte pretioasa si pentru ca o puteam pierde oricand...
Se facea ca eram la marea noastra si prin toata tara circulau vesti despre cum Romania era inconjurata de ape si urma sa se scufunde. Malul marii se surpase foarte mult si apa inainta spre oras, dar nu navalind in spume, ci incet si progresiv.
Eu eram cu o multime de oameni varstnici pe scarile unui stadion, cand au ajuns si la noi apele.. Stare oamenilor desi era de durere si desi isi vedeau sfarsitul cu ochii, nimeni nu striga, nu se plangea. O femeie batrana se inneca linistita langa mine si in ochii ei se citea impietrirea. Era prea mult ce vedeam atunci am strigat cu lacrimi in ochi ca toti sa auda: Doamne bratul Tau nu s-a scurtat, fa ceva pentru noi !
In aceeasi clipa strigatului meu de credinta ne-am trezit cu totii intr-o camera frumoasa si calda cu canapele acoperite de coverturi frumoase. Oamenii imbracau haine albe facute dintr-o ceara alba si foarte curata. In privirile lor ce citea uimirea. Erau minunati de ce facuse Dumnezeu, nu le venea sa creada.
Si parca era Craciunul si camera aceea era odaia din copilarie unde bunica impodobea bradul.
Oamenii acestia erau intuneric pe dinauntru si cu toate acestea Domnul ii imbracase in haine de lumina..eu eram unul dintre acesti oameni. La unii haina de ceara incepuse chiar sa se crape, dar la altii era inca intacta si toti umblau cu mare bagare de seama cu aceasta haina pentru ca era foarte pretioasa si pentru ca o puteam pierde oricand...
mai bine Da!
Imi miroase finta a fum si disparitie
a ceata si ninsoare
a stoluri de pasari migratoare
innegrind pamantul de sus
A Carturesti cu aer de poveste
A Copou imbracat in haina de lumina
Am pus pe foc ceaiul
Acum toti vor sti raceala mea
inventata pentru ei reala doar mie
infuntarea se da intre tine
cea care plangi si umpli aerul
si intre mine
cea care si-a smuls demult
vena ce duce la suflet
N-ai vrea sa taci odata
Sa nu mai scancesti
Cine crezi ca te aude
Sau cine crezi ca se indura ?
Pleaca din tine
Si uita-te
in catifeaua bauturii de dimineata
in glasul ragusit al zilelor de acum
inventeaza un nou pas
si nu mai da macii tai
celor ce-i privesc cu dispret
corabia din zare flutura panze mii
calatorii visate doar vor incepe iar
...de maine ce intr-o clipa va deveni Azi!
a ceata si ninsoare
a stoluri de pasari migratoare
innegrind pamantul de sus
A Carturesti cu aer de poveste
A Copou imbracat in haina de lumina
Am pus pe foc ceaiul
Acum toti vor sti raceala mea
inventata pentru ei reala doar mie
infuntarea se da intre tine
cea care plangi si umpli aerul
si intre mine
cea care si-a smuls demult
vena ce duce la suflet
N-ai vrea sa taci odata
Sa nu mai scancesti
Cine crezi ca te aude
Sau cine crezi ca se indura ?
Pleaca din tine
Si uita-te
in catifeaua bauturii de dimineata
in glasul ragusit al zilelor de acum
inventeaza un nou pas
si nu mai da macii tai
celor ce-i privesc cu dispret
corabia din zare flutura panze mii
calatorii visate doar vor incepe iar
...de maine ce intr-o clipa va deveni Azi!
duminică, 14 decembrie 2008
Byron Unplugged la Iasi
Am avut surpriza foarte placuta aseara de a descoperi in carne si poezie pe cei de la Byron.
Muzica lor e dincolo de orice cuvant, greu de pus intr-un sertar anume.
L-am vazut, tot aseara, pentru prima data si pe ludicul si prietenosul Alexandru Andries care a venit sa-i sustina si sa cante cu cei de la Byron.
"piesa pe care o aleg toti"
P.S. Cateodata dincolo de zidurile vietii noastre, printre crapaturi, se vad culori nedescoperite inca.
Muzica lor e dincolo de orice cuvant, greu de pus intr-un sertar anume.
L-am vazut, tot aseara, pentru prima data si pe ludicul si prietenosul Alexandru Andries care a venit sa-i sustina si sa cante cu cei de la Byron.
"piesa pe care o aleg toti"
P.S. Cateodata dincolo de zidurile vietii noastre, printre crapaturi, se vad culori nedescoperite inca.
vineri, 12 decembrie 2008
Duffy -something new
si totul a inceput cu o casetă video a tatălui ei, care prezenta o emisiune de muzică din 1960, intitulată Ready Steady Go!
intre azi si maine straveziu
.. curand, daca nisipul din mine nu se va macina pana la acel curand, am sa acopar zilele si foile nescrise inca, cu tot ce inseamna nori, ceata, ratacire si adevar..
si poate ca totul va deveni o furtuna in pahar..dar cum spuneam nu stiu cand va fi acel curand ..totusi "tranzitiv " vorbind totul incepe dupa Rev.. al doilea din anul acesta ..cine citeste sa inteleaga..:)
Sa-i multumesc domnului Vianu ?
Hai sa-i.. Multumesc!
toate reverentele mele domnului lingvist, stilist, estetician, critic literar si mai ales strop de roua si el pe acest pamant:)
si poate ca totul va deveni o furtuna in pahar..dar cum spuneam nu stiu cand va fi acel curand ..totusi "tranzitiv " vorbind totul incepe dupa Rev.. al doilea din anul acesta ..cine citeste sa inteleaga..:)
Sa-i multumesc domnului Vianu ?
Hai sa-i.. Multumesc!
toate reverentele mele domnului lingvist, stilist, estetician, critic literar si mai ales strop de roua si el pe acest pamant:)
2 chipuri
Dinarul cu 2 fete azi s-a intors iar
cu partea ruginita deasupra
In adancimile lumii azi
un suflet zdrentaros moare
In sarutarea soarelui insa
o inima de paun se naste
Fereastra s-a inchis in mine
Dar isi intinde bratele deschise-n tine
Totul s-a molipsit de tine
pana la unduirea sufletului meu
care nu vrea sa ma mai stie
Un gust de cenusa imi atarna de cerul gurii
si a pustiu suna clopotul in pieptul meu frant
in urma mea dâre de maci se sting pierduti ...
cu partea ruginita deasupra
In adancimile lumii azi
un suflet zdrentaros moare
In sarutarea soarelui insa
o inima de paun se naste
Fereastra s-a inchis in mine
Dar isi intinde bratele deschise-n tine
Totul s-a molipsit de tine
pana la unduirea sufletului meu
care nu vrea sa ma mai stie
Un gust de cenusa imi atarna de cerul gurii
si a pustiu suna clopotul in pieptul meu frant
in urma mea dâre de maci se sting pierduti ...
joi, 11 decembrie 2008
luni, 8 decembrie 2008
Ecouri de dincolo de curcubeu
Copilul strengar din poza imi zambeste si isi ascunde gura ca o cireasa in spatele manutelor care cunosc doar joaca. Are parul prea alintat de soare si ochii negri si misteriosi. Priveste sfios la tot ce e in jur, la ceea ce "oamenii mari" fac si spun.
E linistit caci in tara lui de curcubeu ei nu mai pot pasi. Acolo el si prietenii sai pot alerga desculti pe pietrele prundului de langa rau, pot inalta zmeii lor de vise care ating cerul. Da, si pot crede ca prietenia lor o sa dureze o vesnicie.
Pomii din livada sunt inalti, inalti, inalti..si copilul trebuie sa-si lase mult tare capul pe spate ca sa ii poata vedea in toata splendoarea lor.
" Buburuza, tu-mi esti tare scump la vorba, obisnuaiu cei mari sa-l dojeneasca,(caci copilul nu prea articula cuvinte, iubind tacerea lui de inceput de viata)!"
Lui ii vorbeau toti si el iubea sa le asculte povestile: teiul de la poarta mereu indragostit in luna mai, ciresele care atarnau guralive de urechile lui, mâţele experte in numere de echilibristica pe acoperisuri, gansacul pus pe harta ori de cate ori il intalnea.
Serile de iarna veneau mereu cu aroma de povesti.
Buna punea lemne trosnitoare pe foc si cocea mere in rola, apoi se punea pe tors povesti de tot soiul, unele dintre ele adevarate, martor la care chiar ea fusese.
Focul facea umbre pe pereti. Cateodata cand buna ne povestea de vreun lup infiorator care-i iesise ei in cale cand era tanara, sau de un dragon de prin povesti, parca-i si vedeam, cu ochii mari de spaima, gata sa prinda viata dint-o astfel de umbra. Apoi adormeam si ingerii veneau si ne rapeau in zbor acoperindu-ne cu aripile lor.
Dar acum acestea sunt doar ecouri, copilul acela s-a ratacit si rareori am impresia ca il intrezaresc si tresar, fug dupa el si as vrea sa il strig pe nume, dar nu reusesc sa imi aduc aminte acel nume. Maru sa fi fost? Nu nu e acesta,l-am strigat asa si nu s-a intors,a fugit mai departe.
Totusi, intr-o dimineata, am sa ma trezesc, si macii salbatici de pe camp or sa rosteasca in cor acel nume. Atunci o sa se intoarca copilul strengar care am fost si o sa ii spun cat de dor mi-a fost de el, iar el o sa-mi promita ca nu va mai pleca.:)
Poveste dedicata tuturor prietenilor mei din tara de curcubeu.;)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)