le train de la vie

am adunat de pe la prietenii din ialomita un video emotinant
mie, in mod paradoxal, mi-a dat un soi de speranta..

bon voyage a tous;)

AC/DC for those about to rock, We salute You!!!!!

AC/DC .."muzica de facut extractii dentare" cum ar spune un vechi prieten, dar totusi niciodata nu mi-a placut mai mult ca acum ..e mai ceva ca orice sedinta de tarapie..feeling goooooooooooooood:D
Si acum sa lasam muzica sa vorbeasca..



















si ar mai fi multe ..mult prea multe ..



P.S. Cu volumul la maxim, va rog, altfel nu are nici un haz ..:D

un'altra canzone

..e mancano soltanto 62 giorni ..

Ladri di biciclette

" tutto va superato nella vita meno la morte .."

tiziano

inca zbatere ..

cum sa vad pasii adanciti in nisip,
cum sa vad dincolo de ceata ..?

si totusi alte aripi imi cresc
alte lumini se aprind in mine
port un dor adanc de viata ..:)
de cantec si zbor..


si omul vechi se zbate in mine,
caci stie ca va gusta infrangere..

si anii ne zboara ca un sunet ..

Moise " cel mai bland om de pe pamant"( Numeri 12 :3) si o rugaciune a sa..



... Toate zilele noastre pier de urgia Ta,
vedem cu ni se duc anii ca un sunet.

... si lucrul cu care se mandreste omul in timpul lor nu este decat truda si durere
caci, trece iute si noi zburam.

Psalmul 90

janis

ganduri ca si frunzele toamna

Sub ochelarii indigo, doamna din tren ascundea niste ochi mari verzi, calzi, tomnatici..
Invaluita in privirea aceea m-am simtit iubita cu nu am mai fost de mult.:)
Venea de departe ca sa isi reia viata, agatata in cui aici, era fericita si parca in ochii ei licarea acea speranta a unui nou inceput, a unei tinereti netraite inca..

[Mi-a adus aminte de Ioana, careia frigul sfasietor al unei ierni i-a inghetat anii mult prea putin numarati..
Si apoi de Danut ..frant si el.. Doi oameni croiti din acelasi sort..
]


Poezia limbii grecesti curgea peste noi ca o binecuvantare, purtand imaginea gradinilor de maslini si a casutelor albe, sorbind aer infasurat in briza..

Apoi am condus soarele in amurg, pentru ca nu am vrut sa se simta singur ..a ramas in urma lui doar lumina purpurie ..acum ma simteam eu singura..

Si vrajba asta din mine care ma strange ca un costum de scafandru..fiecare apus suspina in mine nevoia de libertate ..si fiecare inaripata indura figul si zapada din mine cu gandul la zarile duse, tarzii..

P.S. nu stiu daca ne vom mai revedea, dar totusi, Mar, sunt ale tale cuvintele de mai sus, ti le ofer ca singurul dar pe care ti-l mai pot face, mireasma ateniana:)

printre picaturi de toamna, din nou in Iasi

Partea a II-a Duhul si tarana

Calatoria incepu cu un tipat de copil, de parca ar fi fost tipatul desertaciunii. Apoi, duhul, care asistase la procesul plamadirii acestei mogaldete de lut, privi cum casa-i de tarana se inalta tot mai mult, castigand in destoinicia raportarii la tot ceea ce se intampla sub soare.
Cand tarana prinse a umbla si a gandi, duhul o indemna sa-nvete si sa cunoasca, sa adune tot ce putea apuca cu pumnii si sa cantareasca tot ce incapea in minte, in nadejdea ca, prin ea, el va reusi sa dea de capat rostului calatoriei.

Intr-un tarziu, duhul se vazu obligat sa recunoasca implcabilul adevar:

Cand mi-am pus inima sa cunosc intelepciunea si sa ma uit cu bagare de seama la truda pe care si-o da omul pe pamant - caci omul nu vede somn cu ochii, nici zi, nici noapte,- am vazut atunci toata lucrarea lui Dumnezeu, am vazut ca omul nu poate sa patrunda ce se face subt soare; oricat s-ar trudi el sa cerceteze, tot nu va putea afla; si chiar daca inteleptul ar zice ca a ajuns sa inteleaga, tot nu poate sa gaseasca (Ecl. 8:16-17)

"O desertaciune a desertaciunilor" -ingana duhul cu naduf.

O, desertaciune a desertaciunilor, totul este desertaciune si goana dupa vant...