Malini sau despre un paradis ce nu mai e

M-am intors azi de la Malini si-s tare mandra de mine, ca in sfarsit nu mai sunt obosita dupa doar trei ore de condus. Datile trecute, nici bine nu intram pe usa, ca ma si lungeam in pat ca hipnotizata sau mai bine zis "tahuie " rau de cap. Dormeau de mi se cutremura toata existenta.
Trecand peste asta, port cu mine o imagine destul de trista, locul copilariei mele nu mai e acelasi si de ani ma tot feresc sa recunosc. Dar acum mi-e atat de indiferent si de usor sa zic: " Da, domnule..ce a fost a fost inimaginabil de frumos, asa ca in povestea "cu fata prefacuta-n caprioara", dar gata s-a dus pe Suha in jos si nici eu nu mai sunt cea de ieri.
Acum ultima data, cand inca iarna isi mai infingea ascutisul cu ultimele ei puteri in copaci, ape si oameni nevrand cu nici un chip sa accepte ca e sfarsita de puteri.. pe ulita Prundului, o cunostinta veche ca un mit a venit sa stranga la piept o alta imagine de demult.. a avut si vestitori de mare cinste tocmiti sa cante si sa zboare.
Veneau pe deasupra noastra rotinduse ametitor doi corbi, apoi plecau ca sa revina cu aceeasi poveste de spus.
Dar chiar si asa ceva nu s-a schimbat si ar fi bine sa stea asa si de acum inainte:
nici intr-un alt loc nu am simtit ca timpul tace si face loc oamenilor sa-si insire rand pe rand bucuriile, necazurile, visele, zambetele..
tot acolo am aflat povestea unei copile ..
dar care poate merita spusa cu o alta ocazie..una mai senina.

"Eu curg intreg in acest cantec sfant;
Eu nu mai sunt, e-un cantec tot ce sant."

zile pe Marte

...aripi
cu falfait surd metalic
se zbat
in noaptea de panza
sfaraie
fiinta de carbune incins;

furat de vant
vibreaza in ureche
un sunet
din strain taram
de abur..

martie senin

Draw near to God and He will draw near to you. [James 4:8a]