One by one the guests arrive
The guests are coming through
The open-hearted many
The broken-hearted few
And those who dance begin to dance
And those who weep begin
Welcome, welcome, cries a voice
Let all my guests come in
Part of "The Guests"
by Leonard Cohen
vineri, 23 ianuarie 2009
duminică, 18 ianuarie 2009
vineri, 16 ianuarie 2009
e maine iar
trec zilele ca randunele negre
zburand spre alte taramuri de soare ..
as vrea sa fiu o pasare migratoare
as vrea sa pot schimba cursul fluviului
care imi traverseaza inima
sa ma uit macar o clipa
in carcasa de flori si ierburi
sa miros a primavara si a liliac
sa insir iar margaritare in soare
sa ma izbesc premeditat in orice val
si sa-mi iau ca destin
oceanul..
zburand spre alte taramuri de soare ..
as vrea sa fiu o pasare migratoare
as vrea sa pot schimba cursul fluviului
care imi traverseaza inima
sa ma uit macar o clipa
in carcasa de flori si ierburi
sa miros a primavara si a liliac
sa insir iar margaritare in soare
sa ma izbesc premeditat in orice val
si sa-mi iau ca destin
oceanul..
vineri, 9 ianuarie 2009
Seara ca o zana
Roxi sta ghemuita-n pat cu tone de carti si foi in jur ..
Maine e o zi importanta si grea de aceea se pregateste pe masura..
Pentru mine toata avalansa aceasta de poezie si arta e o desfatare, acum dupa atata timp, pentru ea e un moment "dureros de dulce" cu fiori reci pe sira spinarii..
Vorbim despre avangardisti si despre spiritul lor cu totul insolit la vremea aceea.
Alunecam ca intr-o pestera de gheata spre capatul lumii. Prin cotloanele ei ni se opresc panze de paianjen in par si ochi sticlosi ne urmaresc din intuneric .
Cantec in ceata
Copacii, prea negri, ne ies in drum.
Umbrele lor clatinate sunt fum.
O spaima tacuta ne-nvaluie rea.
Poate vantul ne poarta prin lume ori poate o stea.
Ne tinem de maini, ne spunem cuvinte.
Poate noi o mintim, poate dragostea minte.
Candva ne-am plimbat prin soarele diminetii,
Acum bajbaim prin padurile cetii …
Ori poate pe marginea vietii …
Zaharia Stancu
Hai cu mine pana la capatul lumii,
Poate lumea are totusi un capat.
Acolo vom gasi grau de aur,
Fiecare fir va avea o mie de spice,
Fiecare spic va avea o mie de boabe.
Zaharia Stancu
in cinstea visului care m-a purtat acasa chiar si numai pentru foarte putin:)
Maine e o zi importanta si grea de aceea se pregateste pe masura..
Pentru mine toata avalansa aceasta de poezie si arta e o desfatare, acum dupa atata timp, pentru ea e un moment "dureros de dulce" cu fiori reci pe sira spinarii..
Vorbim despre avangardisti si despre spiritul lor cu totul insolit la vremea aceea.
Alunecam ca intr-o pestera de gheata spre capatul lumii. Prin cotloanele ei ni se opresc panze de paianjen in par si ochi sticlosi ne urmaresc din intuneric .
Cantec in ceata
Copacii, prea negri, ne ies in drum.
Umbrele lor clatinate sunt fum.
O spaima tacuta ne-nvaluie rea.
Poate vantul ne poarta prin lume ori poate o stea.
Ne tinem de maini, ne spunem cuvinte.
Poate noi o mintim, poate dragostea minte.
Candva ne-am plimbat prin soarele diminetii,
Acum bajbaim prin padurile cetii …
Ori poate pe marginea vietii …
Zaharia Stancu
Hai cu mine pana la capatul lumii,
Poate lumea are totusi un capat.
Acolo vom gasi grau de aur,
Fiecare fir va avea o mie de spice,
Fiecare spic va avea o mie de boabe.
Zaharia Stancu
in cinstea visului care m-a purtat acasa chiar si numai pentru foarte putin:)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)