gustul bun al libertatii

Lipsa libertatii anuleaza dorul de viata.
Si ce poate fi mai frumos ca o herghelie de cai albi salbatici strabatand fulgerator prerii nesfarsite?

P.S.La multi ani, Fanucu!! :)

noi lecturi

De ce ne avantam inainte, mereu inainte ?
Pentru ca viata e descoperire. Lev Tolstoi

Am avut un vis ...

Asa cum orice poveste incepe cu "A fost odata.." si orice vis incepe cu : "Se facea ca..."

Se facea ca eram la marea noastra si prin toata tara circulau vesti despre cum Romania era inconjurata de ape si urma sa se scufunde. Malul marii se surpase foarte mult si apa inainta spre oras, dar nu navalind in spume, ci incet si progresiv.
Eu eram cu o multime de oameni varstnici pe scarile unui stadion, cand au ajuns si la noi apele.. Stare oamenilor desi era de durere si desi isi vedeau sfarsitul cu ochii, nimeni nu striga, nu se plangea. O femeie batrana se inneca linistita langa mine si in ochii ei se citea impietrirea. Era prea mult ce vedeam atunci am strigat cu lacrimi in ochi ca toti sa auda: Doamne bratul Tau nu s-a scurtat, fa ceva pentru noi !
In aceeasi clipa strigatului meu de credinta ne-am trezit cu totii intr-o camera frumoasa si calda cu canapele acoperite de coverturi frumoase. Oamenii imbracau haine albe facute dintr-o ceara alba si foarte curata. In privirile lor ce citea uimirea. Erau minunati de ce facuse Dumnezeu, nu le venea sa creada.
Si parca era Craciunul si camera aceea era odaia din copilarie unde bunica impodobea bradul.
Oamenii acestia erau intuneric pe dinauntru si cu toate acestea Domnul ii imbracase in haine de lumina..eu eram unul dintre acesti oameni. La unii haina de ceara incepuse chiar sa se crape, dar la altii era inca intacta si toti umblau cu mare bagare de seama cu aceasta haina pentru ca era foarte pretioasa si pentru ca o puteam pierde oricand...

mai bine Da!

Imi miroase finta a fum si disparitie
a ceata si ninsoare
a stoluri de pasari migratoare
innegrind pamantul de sus

A Carturesti cu aer de poveste
A Copou imbracat in haina de lumina

Am pus pe foc ceaiul
Acum toti vor sti raceala mea
inventata pentru ei reala doar mie

infuntarea se da intre tine
cea care plangi si umpli aerul
si intre mine
cea care si-a smuls demult
vena ce duce la suflet

N-ai vrea sa taci odata
Sa nu mai scancesti
Cine crezi ca te aude
Sau cine crezi ca se indura ?

Pleaca din tine
Si uita-te
in catifeaua bauturii de dimineata
in glasul ragusit al zilelor de acum

inventeaza un nou pas
si nu mai da macii tai
celor ce-i privesc cu dispret

corabia din zare flutura panze mii
calatorii visate doar vor incepe iar
...de maine ce intr-o clipa va deveni Azi!

Byron Unplugged la Iasi

Am avut surpriza foarte placuta aseara de a descoperi in carne si poezie pe cei de la Byron.
Muzica lor e dincolo de orice cuvant, greu de pus intr-un sertar anume.
L-am vazut, tot aseara, pentru prima data si pe ludicul si prietenosul Alexandru Andries care a venit sa-i sustina si sa cante cu cei de la Byron.

"piesa pe care o aleg toti"















P.S. Cateodata dincolo de zidurile vietii noastre, printre crapaturi, se vad culori nedescoperite inca.

Duffy -something new

si totul a inceput cu o casetă video a tatălui ei, care prezenta o emisiune de muzică din 1960, intitulată Ready Steady Go!

intre azi si maine straveziu

.. curand, daca nisipul din mine nu se va macina pana la acel curand, am sa acopar zilele si foile nescrise inca, cu tot ce inseamna nori, ceata, ratacire si adevar..
si poate ca totul va deveni o furtuna in pahar..dar cum spuneam nu stiu cand va fi acel curand ..totusi "tranzitiv " vorbind totul incepe dupa Rev.. al doilea din anul acesta ..cine citeste sa inteleaga..:)
Sa-i multumesc domnului Vianu ?
Hai sa-i.. Multumesc!
toate reverentele mele domnului lingvist, stilist, estetician, critic literar si mai ales strop de roua si el pe acest pamant:)

2 chipuri

Dinarul cu 2 fete azi s-a intors iar
cu partea ruginita deasupra

In adancimile lumii azi
un suflet zdrentaros moare
In sarutarea soarelui insa
o inima de paun se naste

Fereastra s-a inchis in mine
Dar isi intinde bratele deschise-n tine

Totul s-a molipsit de tine
pana la unduirea sufletului meu
care nu vrea sa ma mai stie

Un gust de cenusa imi atarna de cerul gurii
si a pustiu suna clopotul in pieptul meu frant
in urma mea dâre de maci se sting pierduti ...

Blackmore`s Night

si holografii sunt nostalgici ;))

Holograf Mama
Asculta mai multe audio Diverse »

Ecouri de dincolo de curcubeu

Copilul strengar din poza imi zambeste si isi ascunde gura ca o cireasa in spatele manutelor care cunosc doar joaca. Are parul prea alintat de soare si ochii negri si misteriosi. Priveste sfios la tot ce e in jur, la ceea ce "oamenii mari" fac si spun.
E linistit caci in tara lui de curcubeu ei nu mai pot pasi. Acolo el si prietenii sai pot alerga desculti pe pietrele prundului de langa rau, pot inalta zmeii lor de vise care ating cerul. Da, si pot crede ca prietenia lor o sa dureze o vesnicie.
Pomii din livada sunt inalti, inalti, inalti..si copilul trebuie sa-si lase mult tare capul pe spate ca sa ii poata vedea in toata splendoarea lor.
" Buburuza, tu-mi esti tare scump la vorba, obisnuaiu cei mari sa-l dojeneasca,(caci copilul nu prea articula cuvinte, iubind tacerea lui de inceput de viata)!"
Lui ii vorbeau toti si el iubea sa le asculte povestile: teiul de la poarta mereu indragostit in luna mai, ciresele care atarnau guralive de urechile lui, mâţele experte in numere de echilibristica pe acoperisuri, gansacul pus pe harta ori de cate ori il intalnea.
Serile de iarna veneau mereu cu aroma de povesti.
Buna punea lemne trosnitoare pe foc si cocea mere in rola, apoi se punea pe tors povesti de tot soiul, unele dintre ele adevarate, martor la care chiar ea fusese.
Focul facea umbre pe pereti. Cateodata cand buna ne povestea de vreun lup infiorator care-i iesise ei in cale cand era tanara, sau de un dragon de prin povesti, parca-i si vedeam, cu ochii mari de spaima, gata sa prinda viata dint-o astfel de umbra. Apoi adormeam si ingerii veneau si ne rapeau in zbor acoperindu-ne cu aripile lor.

Dar acum acestea sunt doar ecouri, copilul acela s-a ratacit si rareori am impresia ca il intrezaresc si tresar, fug dupa el si as vrea sa il strig pe nume, dar nu reusesc sa imi aduc aminte acel nume. Maru sa fi fost? Nu nu e acesta,l-am strigat asa si nu s-a intors,a fugit mai departe.
Totusi, intr-o dimineata, am sa ma trezesc, si macii salbatici de pe camp or sa rosteasca in cor acel nume. Atunci o sa se intoarca copilul strengar care am fost si o sa ii spun cat de dor mi-a fost de el, iar el o sa-mi promita ca nu va mai pleca.:)

Poveste dedicata tuturor prietenilor mei din tara de curcubeu.;)

Omul fara maini

In adanci tristeti isi ascundea durerea
Si privea la viata-i ciuntita,
la dorul unei imbratisari.
In orizonturile lui de azur
sclipeau
Adesea zambetele de copil.

Nu stia cum si cand va intinde si el
maini de aripi spre inaltimi,
Dar sunetul de harfa ce suspina in suflul sau
Era un legamant de dragoste si tarana.

Pasi-i, croiti din fir de nisip,
Intr-un amurg de viata nesfarsit,
In zbaterea cu tumult a marilor,
Au intalnit la capat de vant
Pe un sine neinlantuit..
S-atunci, cu grele strigate atipind,
Din inima omului au crescut
Brate fara urme de amaraciuni.

Adusu-mi-am aminte de Luceafar

Traind în cercul vostru strâmt
Norocul va petrece,
Ci eu în lumea mea ma simt
Nemuritor si rece.